Am auzit spunandu-se ca soarta face ca doi oameni sa se intalneasca si lipsa lor de intelepciune ii face sa se desparta. Si am vazut oameni suferind ca au pierdut mari iubiri si care nu au gasit in ei capacitatea de a trece peste asta.

Ieri am ascultat un monolog despre iubire, in care se spunea ca ea vine cand e menit sa vina si pleaca cand trebuie sa plece. Ca si cum vine cand esti pregatit sa o primesti si pleaca pentru ca nu ai ingrijit-o. Si atunci nu mai are loc. Dar, odata cu plecatul ei, usa pentru o alta iubire ar trebui lasata deschisa.

Pentru ca revine! Nu cand vrem, nu cum vrem, ci cum ii e menit sa vina. Poate dupa ce ai invatat de ce a plecat cea dinainte. Poate dupa ce te-ai eliberat de neiertarile si nemultumirile pe cea dinainte. Poate dupa ce n-ai mai dat vina pe celalalt dinainte.

Ma gandeam la cat am chemat-o de-a lungul timpului, la cum a venit, la cum a plecat…uneori mai repede decat eram eu pregatita sa o faca. Sau chiar cand n-as fi vrut sa plece deloc!

Si a aparut din asta o noua rugaciune de trimis in univers. Fie ca toate marile iubiri sa ne apara in viata, atunci cand avem intelepciunea sa le traim!