Ieri, in timp ce mancam ultima bucata dintr-o ciocolata, mi-am adus aminte de cum zicea bunicul ca “de cat sa ii port grija, mai bine sa ii duc dorul”. Nu o vream prea tare ultima bucata, insa gandul ca o las singura in pachet nu-mi dadea pace. Si am mancat-o.

Bunicul se referea tot la bunatati de-ale gurii cand imi spunea proverbul asta, si abia ieri mi-am dat seama ca il pot aplica si in alte situatii.

Eu cred ca nimic din ce facem nu poate fi gresit, daca facem cum simtim. Uneori, facem anumite lucruri, iar daca rezultatul nu e cel pe care ni-l dorim, ramanem cu impresia ca am gresit. Mie imi spuneau prietenii sa fac altfel, dar altfel-ul asta cred ca trebuie in interior sa fie, nu neaparat in actiunile exterioare.

Cand un gand revine, indiferent ce faci, e o atentionare. Nu-i un gand care te deranjeaza, si parca n-ai vrea sa-l implinesti, de frica sa nu se stinga. Dar frica-i o curva, care isi vede doar de ale ei. Si e mai bun dorul de ce-ar fi putut sa fie, decat resemnarea ca n-ai avut curaj sa incerci!