plante

M-am trezit devreme, era intuneric inca. Am vazut din pat 3 stele si acoperisul unui liceu la care am fost mai demult. Pe acoperis sunt niste turnulete mici, care atunci cand erau acoperite de zapada, pareau a fi varful unor brazi. Fundalul alb parea fundalul cerului care se desparte de luna si asteapta sa primeasca razele soarelui.

Azi rasaritul a avut culoarea rosie, si pe cand aparea lumina am vazut silueta unei plante de aloe vera, care prin nu stiu ce minune, a dat nastere unor tufe mici de trifoi. Ma uit zilnic sa le vad daca nu-s cu patru foi printre ele. Norocul mi l-am gasit in locurile cele mai neasteptate, de ce n-ar fi pe pervazul unei camere fara perdea?

Nu m-am putut ridica din pat. Si m-am gandit ca azi nu mai canta pasarelele, pesemne o fi mai frig ca ieri. Si-apoi mi-au aparut in minte imagini si mi-am spus “Doamne, ce lucruri frumoase imi dai sa vad”!

Cand s-a luminat de ziua, am vazut c-ar fi cazul sa spal geamurile. Asta face lumina, scoate la iveala ce-i murdar, sa putem curata. Pe un alt acoperis un porumbel infocat urmareste o porumbita, si m-am gandit “ce noroc ca noi putem face dragoste la caldura”.

De un lucru sunt sigura, timpul trece mult prea repede cand visezi frumos…