La conferinta de presa despre piesa “Cazul Pintea Viteazul”, domnul Grigore Lese a spus ca vom vedea o alta lume despre Pintea si vom vedea un spectacol care se poate juca oriunde in lume. Azi am vazut avanpremiera, si, desi “orizontul meu teatral” – daca pot sa il numesc asa – este mai restrans, eu ii dau dreptate.
Se spune la un moment dat in piesa ca istoria e o curva, tocmai ca sa sublinieze ca multe din informatiile despre Haiducul Pintea pot sa nu fie veridice. Scenariul te poarta intr-o lume de balada populara, cu personaje care n-au nume, cu un Pintea care vegheaza de sus si cu un Grigore Lese care ii canta viata!
Piesa incepe cu o bataie, nu o lupta, ci o toaca. Toaca e batuta des de-a lungul piesei, ducandu-te cu gandul la rugaciune, pentru ca “Cazul Pintea Viteazul” nu e caz, e o pomenire, o aducere aminte a regizorului si scenografului Gavriil Pinte despre Haiducul Pintea Viteazul.
Asta a fost impresia mea. Impresia voastra v-o puteti face venind la premiera care va avea loc Sambata, 30 noiembrie, de la ora 18.00. Pretul unui bilet este de 50 lei.
Din distributie fac parte Grigore Lese, Liviu Topuzu, Ruxandra Lazarescu, Claudiu Pintican, Stefan Mura, Mircea Gligor, Vali V. Popescu, Loredana Maghear, Adrian Pop, Raul Conicica si Marius Szabo.
PS: Va rog mult sa va inchideti telefoanele si sa nu vorbiti in timpul spectacolului, cei de pe scena trebuie respectati!
01/12/2013 at 12:42 pm
Da am vazut chestia cu telefoanele la piesa; ei ce sa zic “se mai intampla”; Cateodata insa, “sensibiliatea” artistica a unora este “exagerata”. Vedetismul narcisist ar trebui uitat!,asta pentru pastrarea in posteritate a realei valori. Comentariu dedicat numai celor care inteleg ce spun …… 🙂
01/12/2013 at 3:04 pm
Eu inteleg :)…sper ca nu s-a repetat “experienta”!
06/02/2014 at 4:47 pm
Am vazut spectacolul de 2 ori. Pe scurt, dupa parerea mea este mediocru si extrem, extrem de plictisitor. Un spectacol documentar sau biografic. Jocul de umbre de pe ecran sunt de teatru de papusi pentru copii. In planul real nu se intampla nimic, decat se “recita” prost un text. Muzica live este si ea repetitiva, plictisitoare si redundanta – un fel de muzica populara culta care nu-ti creeaza nici o stare (am vazut aici cu 2 ani in urma un spectacol de Marcel Top care la nivel de muzica populara cantata live avea un fior mult mai autentic si un impact asupra audientei de 10 ori mai mare). Prost si finalul cu aducerea in scena a “directorului” Pintican cu al sau monolog patetic ,in chip de prezentator/ghid de muzeu. “Doctoratul” nu te ajuta sa fii nici un actor, nici un regizor si paradoxal…nici un director mai bun. E vorba de TALENT si nu de diplome! Finalul parea ca un “multumesc ca m-ati chemat sa montez” din partea regizorului.
Nu este nici un spectacol de text(e un text care relateaza), nu e nici un spectacol de actorie, nici de imagine, nii de regie, nici de emotie…nici de nimic.
Nu am inteles daca se foloseste muzica live pe scena, de ce mai apare si muzica pe banda. La fel nu am inteles cine e personajul principal acolo…Grigore Lese sau Pintea?! Fiindca la spectacolele vazute de mine parea Grigore Lese si toti actorii de pe scena pareau speriati si coplesiti de el.
PRO:
decorul, costumele si lumina
CONTRA:
restul spectacolului