Scripcarul pe acoperis
Cineva ma intreba intr-o zi, unde-s tinerii de varsta noastra? De ce nu participa la activitatile organizate in oras pentru ei? Aseara mi-a venit raspunsul…stau acasa si fac (sau cresc) copii.

Pe partea culturala sunt din ce in ce mai putine activitati. Si nu ma gandesc la acelea care incep cu multumiri catre capo di tutti capi (pour les connaisseurs). Ieri seara s-a jucat la teatru spectacolul “La Iunion Birjar” al Teatrului Regina Maria din Oradea. Iar in sala, aceiasi oameni. Ca sugestie, v-as recomanda cu drag, cand auziti ca sunt spectacole ale altor teatre din tara, sa veniti sa le vedeti, veti avea un termen de comparatie.

Nu stiu inca ce face succesul unui spectacol. Sa fie textul, sa fie actorii, sa fie costumele, sa fie muzica? Sau poate sunt toate la un loc. La noi a inceput stagiunea si inca asteptam premierele. Publicul iubitor de teatru asteapta toamna pentru premiere.

Unul din actorii din Oradea de ieri imi parea foarte cunoscut. Si dupa ce am venit acasa l-am cautat pe google, iar mai apoi pe facebook. Si cand eram pregatita sa-i scriu sa-l intreb “de unde te cunosc, tinere Razvan Vicoveanu?”, am vazut ca a jucat in Scripcarul pe acoperis. Strasnica piesa, am vazut-o in urma cu doi ani la Festivalul Atelier, si chipul lui mi-a ramas in cap. Sa nu mai vorbesc de faptul ca si acum mai cant traditieeeee (aussi, pour les connaisseurs)! Realizati cat e de tare sa vezi o piesa si sa iti ramana un actor in minte?

Tudor Gheorghe vine cam de doua ori pe an la noi, restul ne cam ocolesc. Anul trecut eram fericita ca are Horatiu Malaele spectacol programat, dar nu a mai ajuns.

Daca scotocesti bine, ai ce sa faci, tu care esti aici. Problema e ca nu pari atractiv pentru cei din afara. Si asta e trist, din ce in ce mai trist. Ce-am putea face sa reinviem?

[poza]