Exista o parere potrivit careia, barbatii dau cel mai bun randament si sunt mai productivi, atunci cand in viata lor personala au parte atat de stabilitate, cat si de pericol sau hoinareala sau nu stiu cum sa-i spun. Cred ca asa e omul, asa suntem si noi, vrem stabilitate, dar vrem si impacarea pe care ti-o da libertatea.
Am observat ca odata cu trecerea timpului, mi-as dori sa lucrez din ce in ce mai putin. Imi da liniste stabilitatea profesionala, dar mi-as consacra mult mai mult timp activitatilor extra. Stabilitatea devine in timp plictisitoare. Si m-a dus gandul ca asa devenim si in relatii, dupa o vreme. Solutia pe care am gasit-o legata de locul de munca e sa incerc frecvent altceva, alftel si sa imi spun ca asta inseamna sa ai un serviciu.
Ei, in relatii, nu-i tare amuzant sa-ti vezi partenerul resemnat la gandul ca esti stabilitatea aia cand vin zilele negre. Si ca sa evitam asta, poate ar fi bine sa i se dea, din cand in cand, o doza de diferit…
08/07/2013 at 12:22 pm
poate alt partener, din cand in cand?
08/07/2013 at 1:10 pm
Numai fara sa stie ala oficial.
08/07/2013 at 4:24 pm
Definitia culinara a adulterului si de ce e bine sa mai calcam stramb din cand in cand: casnicia este aidoma unei savarine de calitate superioara. Insa oricat de buna ar fi savarina, din cand in cand ne loveste pofta sa incercam si un ecler. Nu e nimic rau in asta, ba dimpotriva: gustand din ecler, vom realiza, mai devreme sau mai tarziu, cat de bun este gustul savarinei si vom reveni (nu-i asa?) la prima dragoste… la savarina.
Nu ma pricep la insirat cuvinte insa sunt convins ca ai prins ideea.
P.S.: ai grija totusi sa nu mananci prea mult, prea deodata. Chiar daca pare ca e prea bun, prea ca la tara.
08/07/2013 at 4:45 pm
Of of, de ce presupuneti ca de mine e vorba? 😀
09/07/2013 at 12:57 pm
Stimata doamna, vine o vreme, in viata fiecaruia, cand vrem si putin din altceva, cand tentatia este putin cam prea mare si…”cedam”.
Nu vad nici o problema in a mai calca stramb odata. Sau de cateva ori, in decursul vietii (depinde de la caz la caz). Explicatia este extrem de simpla: marea noastra majoritate, indiferent de sex, de frumusete, de bani sau asa mai departe, “ne-am bucurat de viata” in tinerete (incepand din adolescenta). Este o ipocrizie sa vii si sa sustii ca, dupa (sa zicem) 5-10 sau chiar mai multi ani in care ai zburat din floare in floare, cand ai vrut, cum ai vrut, peste noapte (doar pentru ca semnezi pe un certificat de casatorie) te vei transforma in cea mai fidela persoana de pe acesta planeta.
In general (chiar intr-un foarte mare general, daca as putea spune asa) casniciile implica si mici escapade (de ambele parti). In unele cazuri se afla (drept dovada cunoastem cu totii batai, crime chiar dar, de obicei, sunt certuri monstru in familie care se lasa cu lucruri sparte si divorturi urate-sau nu) insa in majoritatea cazurilor partenerii nici macar nu se banuiesc sau nu pot proba vinovatia celuilalt.
Stiu ca este greu de acceptat (si cu atat mai greu de recunoscut) ca oamenii mai calca si gresit (si nu, nu este o practica doar in tinerete, in primii ani de casnicie – sa nu uitam de criza de mijloc sau chiar mai departe) mai ales in cazul poporului roman, popor care se crede extrem de destept (si nu este nici pe departe) si de corect (nu are sens sa comentez). Ne mintim singuri ca “eu am avut noroc de nevasta/barbat bun/a” sau ca “nu-mi trebuie mie altul/alta, am ce-mi trebuie acasa” dar uitam ca una dintre principalele definitii ale amantei/amantului este aceea ca este persoana cu care faci (in special) lucrurile pe care acasa nevasta nu te va lasa sa i le faci (respectiv, sotul nu ti le va oferi vreodata).
Atata timp cat aventurile nu se permanentizeaza si nu aduc prejudicii financiare (insemnate) sau de imagine familiei si, cel mai important, atata vreme cat nu se afla mai ales in cadrul familiei… viata merge mai departe. Sinceritatea este cea mai buna in viata de cuplu insa si aici se aplica dictonul “ce e prea mult strica”.
Personal i-am cerut sotiei ca, daca vreodata o sa faca asta (nu pot sa o acuz, este om), macar sa nu aflu. Nu as putea depasi momentul. Eu cu siguranta n-o sa ii zic, daca va fi cazul. Aici nu este vorba despre “open relationship” sau alte cacaturi care credem ca ne fac interesanti – este vorba de a trata lucrurile asa cum sunt. Schimbatoare. Important este sa ne adaptam si sa mergem inainte, cu bune si cu rele (cum ne spuneau bunicii odata).
Sau putem sa ne mintim, sa fim ipocriti si sa ne miram de ce ni se intampla noua nu stiu ce chestii.
08/07/2013 at 11:45 pm
Ce ciudat sint oamenii cind au totul bine se plictisesc iar dupa ce pierd totul le pare rau.
09/07/2013 at 11:14 pm
DorinÈ›ele astea sunt È™i create/generate de tine. Altfel, părinÈ›ii noÈ™tri parcă nu aveau nevoie de atît de multă aventură. Sau poate mă înÈ™el eu… nu È™tiu.
Stabilitatea nu e neapărat plictisitoare. Stabilitatea într-o relație poate fi foarte bună, atîta timp cît ai și alte subiecte de interes decît sexul.
Dar cam greu să găsești așa ceva.