Ce vad!…
E-adevarat?…
Tu esti?…
Cum?…
N-ai murit?…
Tot mai traiesti?…
Pendula care te-ai oprit din mers,
Incerci acum sa mergi in sens invers?…

Hai!… Spune-mi…
Spune-mi tot ce stii…
Sa-mi spui chiar si minciuni,
Sa-mi spui
Ce n-ai spus nimanui –
Nici celor morti,
Nici celor vii …

Ce victime ai mai facut
Din clipa-n care urma ti-am pierdut?…
Ce vrajitoare te-a trecut prin foc
Si-a reusit sa-ti puna inima la loc?…
Si care-anume sfant din calendar
Te-a sfatuit să te-ntalnesti cu mine iar?…

De ce zambesti?
E-adevarat?…
Te-ai razgandit?…
Ne-am impacat?…
Iar ne iubim?…
Sau, poate, si-azi ne regasim
Aceiasi vechi dusmani?…
Dar tu mai stii dupa cati ani?…

Eu te-am iertat de mult!…
Dar tu?…
Raspunde-mi “Da”…
Raspunde-mi “Nu” –
Totuna mi-e!…
Stii tu de ce –
La tine “Nu” si “Da” nu sunt
Decat aceleasi vorbe-n vant!…

De ce te temi?…
De ce-ti ascunzi
In palme ochii tai rotunzi?…
De ce-ti aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tai de portelan
Si inima de Caliban?…

Raspunde-mi!…
Vreau să stiu si eu,
De ce-ai venit?…
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decat
Sa-mi torni, ca si-n trecut, pe gat
Un paharel de coniac,
Ca eu sa tac,
Iar tu sa tipi
Si sa dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!…

Ce zici?
Asa e c-am ghicit
De ce-ai venit?…
De ce te-ncrunti si nu-mi raspunzi?…
Ce nou secret imi mai ascunzi?…
De ce scrasnesti din dinti
Si taci?…
Hai!… Spune-mi, ce-ai de gand sa faci?
Deschide-ti gura – mii de draci! –
Si lasa-ma sa-ti mai sarut…
Nu gura…
Ci raspunsul mut!…
(de Ion Minulescu)