“Cati ingeri de matase ai de paza?
Cand zboara-n laturi fragedul lor stol
Ies sani si brate, raza dupa raza,
Din visteria trupului, domol.

Mai lin ca astrii coapsele-mpacate
Rotunde legi scriu, boiul cand iti culci,
Cum vii din carne din eternitate
Intreaga miez de adevaruri dulci.

Deschei o stea si norii despresoara
Cerescul pantec, cald, cu arcuiri
Lacteea cale-a pulpelor coboara
Spre zodiile gleznelor subtiri.

Stihia-ti pura, alba, se arata:
Calc nori si ingeri, goala mi te rump,
Lung sa-ti sarut si sa cuprind deodata
Tot adevarul trupului tau scump.”

(de V. Voiculescu)