Sunt anumite momente intr-o zi cand, poate din cauza ca e frig afara sau ti s-a rupt o unghie sau te doare ceva sau citesti o carte deprimanta (de exemplu Tropicul Cancerului de Henry Miller, OMG imi vine sa-mi smulg parul din cap!), te loveste un val de melancolie, sora cu supararea. Si sti ca ai la indemana gandul terapeutic, adica ceva frumos ce-ti poate scoate mintea din starea respectiva. Dar azi parca nu mai ai chef sa apelezi la el. Azi vrei ca in locul gandului sa se materializeze vorbe, vorbe venite de la cei dragi.

Doar ca, restul sunt ocupati cu melancolia lor. Si unora, chiar daca le vine in gand sa-ti spuna ceva, le e frica sa o faca. Ce poate fi mai frumos decat un mesaj trimis nepremeditat, un simplu dar: “gandul meu e in locul unde esti tu!”, sugestiv, nu? E mai de efect decat orice gand terapeutic. Si asa cum noi avem astfel de momente de nevoie, cu siguranta au si cei de langa noi. Cred ca am mai spus ca ce simti e fara valoare daca nu e exprimat.

Azi putem cere sa fim bagati in seama :)! Si daca nu suntem, putem incepe prin a-i baga pe ceilalti in seama! Pana la urma se aseaza toate…