“Blestemata, ticaloasa de viata iti ofera surprize taman cand te-astepti mai putin.”

“Ce taina o mai fi si asta? Ce vrea sa insemne muierea si cum o reusi sa slabeasca asa suruburile mintii noastre?”

“Ei, zau ca rau au mai ajuns oamenii! Ptiu! Si-au lasat trupurile sa amuteasca si nu mai sunt in stare sa vorbeasca decat cu gura.”

“Da’ o sa ma duc in Iad fii’ca in noaptea aia o muiere ma astepta in asternuturile ei, si eu pacatosul, am facut nazuri…”

“Cand ai inima, nu mai ai nas si ochii! S-a zis cu toate!”

“Totul e ideea, asta e! Crezi? Atunci poftim, o usa veche se preface in lemn sfant. Nu crezi? Ditamai Crucea Sfanta devina i usa scorojita.”

“Muierea adevarata, sa stii, mai mult se bucura de bucuria pe care o da decat de aia pe care o primeste de la barbat.”

“Am facut ce-am facut in viata mea si tot putin am facut, oameni ca mine-ar trebui sa traiasca o mie de ani. Noapte buna!”

(Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas, Nikos Kazantzakis)