*sau M-au ajuns necazurile! 🙂

Desi nu apare la toata lumea, si cand vine, vine doar dupa 40 de ani, eu, copil precoce fiind, era normal sa sufar de ea dupa 30. M-am grabit tot timpul, era clar ca n-as fi avut rabdare pana la 40 sa o incerc si pe asta.

Nu mi-as schimba cariera, nici familia. Avand un ritm de viata destul de antrenant aspectele astea sunt in siguranta. Imi vine sa fac tot felul de activitati periculoase… Anul trecut m-am urcat intr-un balon. Desi pentru unii nu e mare lucru, cand m-am vazut in aer la 2000 metri, mi-am zis ca totusi, as putea sa mor. Anul asta m-am dus la scufundari. Cand am ajuns in mare, la 10 metri adancime, numai cu apa in jur, m-am gandit ca as putea sa mor. Si urmatoarele pe lista sunt saltul cu parasuta si mersul pe motocicleta (cu viteza). Ca sa nu mai spun ca, am vazut tot felul de filmulete cu piloti de incercari, masini puternice, piste si viteza, iar in gandul meu, eram in dreapta soferului.

Si sa nu-ti fie ciuda pe barbati? Ei umbla cu fete mai tinere sau isi insala nevestele, nu-si pun viata in pericol cand ii loveste criza. Sau poate unii dintre ei si-o pun, in functie daca sunt prinsi (la prune, de nevasta)…

Ah da, si de fiecare data cand vad un politist, imi vine sa ii iau pistolul, sa vad cum reactioneaza :D! Oare sa-mi fac testamentul?