O buna parte din ce suntem noi se datoreaza altora. Nu se datoreaza in totalitate, pentru ca munca e a noastra. Sa spunem doar ca ei s-au ocupat de plantat. Noi am ingrijit si am crescut. Sau nu…

Daca azi stai intr-un loc frumos si privesti in urma, poti sa vezi cate au facut ceilalti pentru tine. N-au fost toate bune, insa importanta nu e actiunea lor, ci rezultatul. Pentru toate minunatiile pe care le traiesc, eu as vrea sa dau ceva inapoi. Si uneori sufar pentru ca nu vrea sa primeasca. Sau nu stie. Sau nu poate.

Ma gandesc ca nimic nu ma opreste sa incerc in continuare. Nu stiu pana cand o voi face. Stiu ca avem lectii diferite. Probabil, unii trebuie doar sa ofere si nu au voie sa primeasca, inca… Se pune daca ma bucur eu pentru mai multi?