Cum sa-mi impiedec sufletul
sa nu-l ajunga cutremurat pe-al tau?
Cum sa-l inalt deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva?
O, cum, cum l-as aduna
langa ceva pierdut in intunerec,
intr-un ungher tacut, strain, neframatand,
ce nu se-ndeparteaza
cand adancurile-ti luneca departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioara, pe tine si pe mine,
ne impreuna totusi asa cum un arcus
din doua strune-un singur sunet scoate.
Pe ce vioara suntem instrunati?
Si ce artist ne tine-n mana lui,
cantec cum altul nu-i?
(de Rainer Maria Rilke)