Avem in minte o mare de ganduri. Majoritatea ne indeamna spre mai mult, ne spun ca prezentul nu e cel pe care ni-l dorim, ne scot in fata nemultumirile si ne conditioneaza fericirea de altceva, decat de ce avem acum.
Avem in suflet o mare de trairi. Daca suntem norocosi, ele pot ingenunchea gandurile. Prezentul e asa cum trebuie sa fie. Sufletul e fericit cand facem ce ne spune. El trebuie ascultat.
Dar este o chestie ciudata pentru incepatori. Cum stii cand un mesaj iti vine de la suflet si nu de la minte? Multi spun ca simti fara sa poti explica. Sau ca esti plin de deschidere si bucurie. Dar mintea are o inteligenta vicleana, si daca nu ai experienta in a-ti asculta sufletul, te poate prosti ca o faci, cand de fapt, esti la cheremul ei.
Cand o dorinta e a sufletului, ea nu pleaca oricat incerci sa o blochezi, sa o inlocuiesti, sa o respingi…golul nu se umple cu nimic. Asta ar fi un fel prin care stii…
30/03/2012 at 10:11 am
De obicei ordinea este sentimente (trairi cum le spui tu) -> ganduri -> actiuni -> rezultate -> implinirea sentimentelor (ca un soi de cerc). Numai ca tu gresesti cand pui sentimentele si gandurile (ratiunea adica) in pozitii antagoniste. Ele ar trebui sa fie complementare. Este una din conditiile ca tu sa fii in ceea ce psihologii numesc echilibru psiho-emotional.
30/03/2012 at 11:47 am
Unii nu stiu ca gresesc. Iar unele sentimente sunt in contradictie cu mintea, echilibrul e greu de gasit..si nu ma gandesc la ala de moment, ci la acela care dureaza..