Un prieten mi-a spus ca sunt o carte deschisa. Postarile mele par atat de personale incat pot fi citita foarte usor. Fiecare articol nu face decat sa ma dezvaluie mai mult in fata celor care il citesc. Dar nu cred asta!

Nu am niciun interes sa ma arat altora, poate doar mie. Pentru mine a fost un exercitiu bun. Ceilalti au luat fiecare ce au avut nevoie sau cat au fost in stare sa o faca. Ale mele au ramas ascunse…

Presupunem prea multe. Si stim de prea putine ori. Credem ca intelegem, cand de fapt, intelegem doar din punctul nostru de vedere, care e diferit de al celorlalti. Situatiile cand stim cu adevarat sunt rare si pretioase.

Si chiar daca as fi o carte deschisa, tu care stai la departare, nu ai cum sa citesti in ea, oricat ti-ai dori! Stiu sigur ca nu ai ochii atat de buni :).