Nu stiu daca e din cauza faptului ca am avut o sora mai mica sau din cauza zodiei in care m-am nascut, dar am simtit tot timpul nevoia sa ii protejez pe cei dragi. Sunt destul de “teritoriala” si agresiva cand e vorba de ei. Poti sa spui ce vrei despre mine, dar nu ai voie sa te legi de ei.

Nu ii cred slabi, mi-o cam luam de la Bia (surioara cu 4 ani mai mica) in copilarie. Pe cei care m-au suparat pe mine i-am iertat, pe cei care i-au suparat pe ei, nu prea! Ii spuneam unui prieten, ca de multe ori as fi vrut sa mi se intample mie lucrurile rele care li se intamplau lor, pentru ca eu simteam ca pot trece mai usor peste ele decat ei.

Mentalitatea asta de salvator/martir o are multa lume. Pe langa faptul ca e foarte daunatoare, pentru toti cei implicati, e si foarte proasta. Mi-au trebuit ceva ani si ceva evenimente sa pricep. Nu avem voie sa ne incarcam pe noi, cu ce au altii de dus. Sarind prea mult in apararea altora sau dorindu-ti sa le duci tu raul, nu te salvezi nici pe tine, nici pe ei. Pentru ca fiecare dintre noi are nevoie sa invete singur sa se salveze. Si are nevoie sa traiasca, ca sa invete.

Sper ca nu suna a egoism, dar suntem responsabili intai pentru noi si apoi pentru cei din jur. Acum ramane de vazut unde intervii si unde nu… Daca ai fost leoaica aproape jumatate din viata, cam greu iesi la pensie…..