Cand aprinzi o lumanare in intuneric, flacara e foarte mica la inceput. Incet, incet creste si se face din ce in ce mai luminoasa, fara ajutor. Trebuie doar o scanteie din partea noastra, de restul se ocupa ea.
Mi-a adus cineva aminte, ca in momentele de mahnire nu avem puterea sa aplicam asupra noastra, tot ce stim in teorie ca ne-ar putea face bine. Dar unde nu-i lumina, universul ne trimite scantei, ca asa face el. Treaba noastra este sa ne lasam aprinsi intai, si luminati pe urma.. Bye,bye intuneric!
1 Pingback