Nu mi-a placut sa fiu copil. Nu mi-a placut ca nu puteam face ce vreau. Nu mi-a placut ca nu mi se ascultau parerile. Nu mi-a placut ca trebuia sa imi cer voie. Nu mi-a placut ca nu aveam voie sa comentez. Nu mi-a placut ca ma puneau ai mei sa fac teme cu sora mea.
Nu mi-e dor sa fiu in liceu. Nu mi-e dor de dramele de la 16 ani. Si nu am fost emo, eram un copil normal, vesel, silitor, indragostita tot timpul de cineva inaccesibil.
Cred ca am fost facuta sa fiu mare. Imi plac toate lucrurile pe care le pot face oamenii mari. Imi place libertatea. Pot sa gandesc, sa fac, sa spun, sa aleg ce vreau. Imi plac toate constientizarile pe care le fac odata cu trecerea timpului. Copilaria e sinonima cu inocenta si cu naivitatea. Mie mi-a placut tot timpul sa stiu!
26/09/2011 at 10:17 pm
Si eu am avut o perioada unde imi doream sa cresc odata, inca mai am momente, dar cu timpul ma mai linistesc:)
27/09/2011 at 8:28 am
Nu trebuie sa te grabesti, poate tie o sa iti placa sa fii mic 🙂
27/09/2011 at 9:47 am
Da, din punctul asta de vedere nici mie nu mi-a placut sa fiu mica – imi place sa decid singura pentru mine si imi place sa dorm asa cum imi astern, pentru ca de obicei imi astern mai bine decat ar putea sa o faca altii pentru mine 😀 Dar stii de ce mi-e dor din perioada aia? De cataratul in copaci, de umblatul toata ziua pe afara, de vacanta de 3 luni si de faptul ca puteam calari un skateboard fara ca lumea sa se uite ciudat la mine 😀
27/09/2011 at 12:03 pm
🙂 Mie mi-e dor de prajiturile facute de bunica, care nu mai e…