Cum sa readuci speranta in locuri de unde a plecat? Cum sa dai un sens lucrurilor fara sens? Cum sa explici inexplicabilul? Cum poti spune cuiva ca intelegi, cand nici macar nu ai habar ce simte, pentru ca nu esti in locul lui? Cum sa vindeci ranile pe care nici timpul nu le va putea vindeca? Cum sa umpli golul de neumplut? Cum sa te obisnuiesti cu durerea care nu te va parasi niciodata? Cum sa o alini cand e provocata de un om drag care a plecat? Mai au valoare vorbele cand nu poti sa fi auzit? Imi pare foarte, foarte rau…
restul cuvintelor sunt de prisos.

Cati stiti ca “viata e scurta”, nu e doar o expresie?