Mi-am adus aminte dimineata, de o descriere a unui personaj feminin intr-o carte “mancatul era felul ei de a plange“. Si m-am gandit cate feluri de a plange avem fiecare.
Vremurile sunt din ce in ce mai grele, ma intrebam la un moment dat, ca oare explodeaza Pamantul? Adunam mult stres, nelinisti, frici si frustrari. Si facem prea putin sa le eliminam.
Unii se arunca in munca, altii fac sport pana la epuizare. Tot ce e exagerat, e daunator. Trebuie echilibru. Si putere sa nu mai ascundem ce ne doare. Sa plangem cu lacrimi, ele pentru asta ne-au fost date, sa ne elibereze. Iar celelalte sa le facem pentru bucuria noastra.
Leave a Reply