Aceste nopti de insomnie,
Aceste pauze-n destin,
Ti le dedic, pe toate, tie,
Cu toata moartea ce-o contin.

… Iar daca as cadea departe,
Cu tot acest prapad al meu,
Eu m-as ruga si peste moarte
De grija ta, lui Dumnezeu.

Nici nu prea stiu cum ti-este bine,
Sa fie zgomot sau desert?
Sa-mi amintesc sau nu de tine,
Sa ma mai ierti, sa te mai iert ?

In insomnia mea de noapte
In ratacirea mea de zi
Ti-aud si pasi, ti-aud si soapte
De parca ne-am si intalni.

Ma rog de Dumnezeu cel Mare,
In ochii caruia ma uit,
Sa-mi dea un drog de vindecare,
Sa pot sa dorm, ca sa te uit …..
(de Adrian Paunescu)