Asta e din ciclul “de azi vreau sa fiu animal, si nu stiu cat o sa ma tina”. Ce imi place in salbaticie, e faptul ca vanatorul si vanatul stiu amandoi care va fi rezultatul jocului lor. Sau stiu pentru ce se joaca, unul pentru masa, altul pentru viata sa.

Noi, astia cu constiinta, ne jucam uneori doar asa. Ca putem, ca ne distreaza, ce conteaza ca chinuim pe altii, noua sa ne fie bine. Ar spune lumea ca jocul e frumos, conteaza lupta, mai mult decat rezultatul. Probabil. Dar asta, doar cand joci cinstit. Cand tu te distrezi, si te joci, si dai impresia ca pui ceva la bataia, ce tu stii, ca nu vei fi in stare sa oferi, esti naspa.

Ce castigi tu amagind pe cineva? Ce castigi jucandu-te de-a “uite ce pot sa iti dau, dar totusi nu o sa o fac”? Indiferent de ce faci tu. Mi s-a spus ca nu trebuie sa interpretam actiunile celor din jur. E vina noastra ca ne amagim asa. OK!!!! Dar nimeni nu are voie sa se exprime ambiguu, cand e in joc inima altora.