De-ale mele

Cred ca sunt barbat…

Cam de 6 luni, trebuie sa imi schimb un bec la masina. Nu m-am dus sa mi-l schimbe nimeni, pentru ca vreau sa invat sa il schimb singura. Femeia din mine se gandeste ca daca se intalneste cu politia, zambeste frumos si zice “Vai, nu am stiut, va rog sa ma iertati!” Si, scap de amenda.

Tot aud femei care comenteaza de barbati, de comportamentul lor, atitudine si toate cele. De cele mai multe ori, nu le impartasesc opinia. Si sa nu credeti ca am fost tinuta in puf, ca mi-am luat-o, vai de capu’ meu. Dar, asta nu m-a facut sa imi schimb parerea despre barbati, sa ii bag pe toti intr-o oala, sa ii desconsider. Si noi avem partea noastra de vina, mamele educa copiii, sunt curioasa din smecherele astea care tot comenteaza, ce barbati o sa iasa.

Am tupeu, cat Chinaaa!! Adica, ce am de zis, zic. Ma deranjeaza ceva, iti spun. Imi place de cineva, ii spun, sau ii dau de inteles. Imi trebuie pe cineva, il vanez. Femeia din mine isi mai plange de mila din cand in cand, dar o scutur, nu o las.

Sunt destul de draguta, dar nu-s suava. Nu ma pot lingusi. Nu ma fac mielusel. Nu vad rostul. Nu ma deranjeaza sa vorbesc despre lucruri care sunt considerate tabu, am avut mai multi prieteni barbati decat femei, pentru ca imi placea mai mult modul lor de gandire.

Practic, nu ma identific sau nu ma aseaman cu majoritatea femeilor (asa cum le vad eu). Poate ar trebui sa fie mai hotarate ele, sa isi asume anumite lucruri. Mie imi plac barbatii, deci nu cred ca trebuie sa ma operez sa devin unul… Mai trebuie sa analizez aspectul asta 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.