Intr-o zi la scoala, profesoara de franceza ne-a intrebat daca consideram sinuciderea un act de curaj sau de lasitate. Raspunsul general a fost ca e act de lasitate, mie mi se parea un act de curaj. Sa te arunci de pe bloc sau sa iti tai venele sunt activitati foarte dureroase fizic, si eu una nu as fi putut sa ma supun la asa ceva…prostie de copil de 15 ani.
Cativa ani mai tarziu am citit cartea considerata autobiografica a lui Jack London “Martin Eden”. Am ramas impresionata de descrierea actului de sinucidere din ea: “in clipa in care a stiut, nu a mai stiut nimic”.
Cu timpul am invatat ca durerea fizica e nimic, comparativ cu cea sufleteasca. Eu nu consider moartea un final, ci un inceput, o trecere spre altceva. Bunica imi spunea ca nu ii e mila de cei ce mor, pentru ca ei nu mai stiu, ii era mila de cei care raman. Sunt o gramada de lucruri care ne pot bucura. Cat de dureros trebuie sa fie sa nu le mai gasesti? Ii inteleg pe sinucigasi, si vina nu e doar a lor, ci si a celor din jur.
Cum sa nu vrei sa se termine si sa dormi cand canti asa ceva?
14/03/2011 at 5:33 pm
Cred ca sinuciderea e varianta simpla, varianta egoista
14/03/2011 at 7:04 pm
Da, e simpla si egoista. Eu ma gandeam la cata durere poti sa ai sa ajungi acolo.
14/03/2011 at 10:47 pm
mmmda..la unii e prostie nu durere sau suferinta 🙂
14/03/2011 at 10:48 pm
Eu sunt de acord cu Emil Cioran: “Nu merită să te sinucizi pentru că întotdeauna o faci prea târziu.”
De asemenea, țin prea mult la mama ca să ajung vreodată la așa ceva. Ceilalți nu contează.
15/03/2011 at 8:54 am
Pentru asta esti norocos, ai persoane la care tii. Ele iti dau forta si iubirea sa treci peste orice.
20/03/2011 at 10:17 pm
Depinde de individ. Totusi, nu vad niciun temei pe baza caruia sa pot califica decizia altcuiva. Eu imi pot inchipui un nivel de durere sufleteasca care m-ar putea indemna sa-mi iau viata, insa acest nivel e inteles de unii, altora li se pare un nimic.
La fel, ceea ce altora li s-ar parea un motvi sa paraseasca aceasta lume mi s-ar putea parea mie trivial sau prostesc. Altii nu pot intelege deloc ce poate indemna un om la un asemenea gest.
Faptul ca unii l-ar califica drept curaj sau drept lasitate nu schimba cu nimic gestul in sine pentru cei care l-ar vedea ca o necesitate la un anumit moment. Eticheta nu va estompa niciodata acel nivel de durere care te inseamna sa dai click pe “exit”.