Am auzit un bioenergetician numind Pamantul, Planeta Scoala, unde sufletele sunt trimise sa invete, sa se dezvolte, sa evolueze. Daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Creatorului nostru am impresia ca ne straduim foarte tare sa ii aratam ca are fata naspa.
Ne e plina gura de vorbe de duh, expresii intelepte, dar in cele mai multe cazuri, nu suntem destul de evoluati sa le si aplicam.

Una din expresiile mele preferate e “nu stii ce ai avut, pana nu ai pierdut”. Iar dupa ce ai pierdut, lupti cu toate fortele sa recuperezi. Mi se par ambele actiuni de o lasitate grava. In primul rand, esti las ca nu apreciezi ce ai langa tine. In al doilea, esti las ca nu accepti decizia cuiva sau faptul ca ai pierdut. Pentru ca daca ai pierdut, rar poti sa recastigi ceva. Lectia de curaj ar fi sa accepti ca daca n-ai stiut ce ai avut, e mai bine ca ai pierdut. Pentru ca e vorba tot timpul de doua persoane. E un motiv la mijloc pentru care nu ai vazut ce ai. Apreciatul dupa ce ai pierdut, e doar o frustrare ca nu mai e. Calitatea cuiva nu e data de faptul ca e langa tine sau nu.

Cand n-ai stiut ce ai avut, nu mai da vina doar pe tine. Accepta ca nu era completarea ta. Fii mai atent pe viitor. Eyes wide open.