Eu văd viața ca o oală cu apă care fierbe, iar noi suntem purtați de forța apei, ca și macaroanele. V-ați uitat vreodată cum umblă în oală macaroanele, ca bezmeticele?
Încet, încet, unele dintre ele urcă la suprafața apei, și de acolo văd deasupra, dar mai important, văd dedesupt. Primul pas este să vezi în ce stare de fierbere erai, al doilea să vezi că se poate și fără să te ardă.
Partea asta de mijloc e cea mai grea, că parcă nu mai vrei cum erai, dar nu prea știi cum să ieși din clocot. Aici e punctul în care cei mai mulți se dau înapoi la fund, aleg să uite de mijloc pentru că nu știu cum să iasă deasupra.
Din experiență, după vreo 7 ani de stat mai pe la mijloc, pot să vă spun că se întâmplă ceva, cam cum se întâmplă cu macaroanele. Vine cineva cu paleta și te scoate la stors.
Cei mai mulți dintre noi trăiesc la fund. Revoltații zilelor noastre trăiesc la mijloc. Și revoltații cred că nu pot trăi deasupra din cauza celor care trăiesc la fund. Și nu prea are treabă una cu alta. Și nici paleta nu poate să apară cât timp te uiți cu ciudă la cel care e la fund, în loc să te uiți cu compasiune..
Leave a Reply