Dacă vrei să vezi cum devin tinerii mai amorțiți de la an la an, este suficient să te duci vara la McDonalds să-i vezi cum se bat unul de altul. E posibil ca fiecare oraș să aibă alt indicator, personal, l-am descoperit și urmărit pe acesta.

L-am descoperit fără să vreau. Am intrat să-mi cumpăr înghețată, avusesem pe cineva în fața mea și fata care trebuia să mă servească s-a apucat de povestit cu colegul ei. Am stat câteva secunde, după care i-am zis să-și lase poveștile pentru când nu are clienți. În altă zi am numărat 35 de Mississippi până a reușit un băiat să închidă o cutie de happy meal și știu că m-am gândit că ăsta sigur nu s-a jucat în veci cu un ciocan și cuie. Au un deficit maxim de atenție, lipsește chimia de mai demult și felul acela rapid în care se mișcau în spațiul îngust de după tejghea.

Părerea mea e că ar avea nevoie să meargă la sapă, ori la fân, știți voi, chestii de astea manuale, care-ți dezvoltă puțin dexteritatea, care-ți solicită atenția în mai multe locuri o dată. Ori să fie duși la arte marțiale, obligat / forțat, activități de voluntariat. Știți de ce, părinților? Nu că avem nevoie de ei să ne plătească pensia, dar dacă voi o să vă îmbolnăviți la bătrânețe, vă bazați pe ei să vă-ngrijească?