Anul trecut am găsit o rămurică din graul care se dă la biserică de Rusalii. O pierduse cineva, și știind că e sfințită, mi-a fost milă să o las pe jos. Mergeam către centrul vechi, aveam eveniment atunci, n-ajunsesem la biserică, și fiind un weekend greu și cu de toate, am luat-o ca un semn.

Am învățat cum se seceră graul pe la 12 ani. Despre boabe îmi spunea bunica că au la capăt chipul lui Iisus, și deși nu am vrut să o contrazic vreodată, oricât mă uitam la ele, nu găseam că mica scrijelitură din vârf îi seamănă învățătorului.

Ajunsă cu ea acasă, am pus-o pe ghiveciul unei plante. După o vreme, am pus-o pe altul. Cumva, a ajuns să atingă pământul din ghiveci, deși eu o sprijinisem de margine. Periodic, udam planta și fără să o văd, pentru că e pusă pe un frigider mai înalt și eu nu-s tare mare, a încolțit. Când am revenit din concediu, aveam un mănunchi de grău verde în casă.

Câteodată, o sămânță de care ai uitat dă roade când te aștepți mai puțin.

[foto]