Încep să cred și să nu mai spun că am venit pe lume cu o karmă grea, cât timp avem șansa să învățăm cum se primesc meritele cele bune. Ar fi grea dacă nu am știi, ori dacă nu am înțelege, ori dacă nu am avea mijloacele de răscumpărare. Nu-i greșeala mai mare decât noi dacă o putem spăla cu fapta cea bună.
Ca să-i facem pe copii să înțeleagă, le spunem povestea cu ușa și cuiele. Greșești, bate mama un cui. Faci bine, scoate mama cuiul afara. Dar la final, rămân urmele!
Și urmele-s simbolul vinovăției care te leagă ca un lanț de greșeala ta. Cum știi c-ai fost iertat? Cum știi că ce-a fost greu a trecut și nu e după colț, gata să sară?
Să șovăi e să te-ndoiești de iubirea nemăsurată a Lui pentru noi. Dar cum poți tu, măsură, înțelege nemăsuratul? De ce-am fost scoși din rai dacă pănă la urmă ne-a trimis învierea?
[foto: Vasile Dorolți]
Leave a Reply