Azi, în urmă cu doi ani, am dat un anunț pe facebook prin care spuneam că aș dori să ajut bătrâni la curățenia de sărbători. Aveam în gând să găsesc voluntari și să extindem planul și în celelalte luni ale anului. N-am găsit niciun ”nevoiaș”, și atunci m-am prins că scăpasem de karma de Cenușăreasă, și că poate, felul în care trebuie să ofer ceva comunității, trebuie să se schimbe, să fie mai gândit, nu doar să consiste din munca fizică.
Să înveți un om, să îl educi, să trezești în el curiozitatea de a afla, sunt lucruri admirabile. Dar insuficiente dacă toate astea nu îl scot din el, să-l ducă către alții. Eu stau singură de mult timp, și când ai singură grija tuturor cheltuielilor și neprevăzutului, apar momentele când nu poți face anumite chestii, deși ai vrea. (prin a face mă refer la a-ți cumpăra)
Într-o vreme aveam foarte clar evidența cheltuielilor, și cu toate astea mi se părea că nu am niciun spor. Știți ce m-a scos din frustrare și mi-a dat senzația că am tot ce am nevoie? Faptul că am început să cumpăr chestii pentru alții. De anul ăsta, m-am responsabilizat și mai mult, și am decis să cumpăr chestii făcute de creatorii locali. Nu intru în detalii, că n-aș vrea să se prindă prietenii ce urmează să primească.
Ideea e că atunci când faci doar pentru tine, nu e niciodată suficient. Când faci pentru alții … Faceți și vedeți cum e!
[foto]
03/12/2016 at 1:06 pm
Am si eu o poveste …. Acum un an undeva intre iarna si primavara , ma plimbam aiurea cu bicicleta , si am trecut pe langa o ghena de gunoi. Imaginea care o voi povesti , mi-a trecut prin fata ochilor, dar mi-a trebuit cateva secunde sa procesez si sa actionez ; Jos pe trotuar o fetita de aprox 5-6 ani , desculta , statea cu fundul jos, pe trotuarul ud ( repet, luna februarie-martie , eu eram blindat de haine ) , si se juca cu ceva ambalaje de ceva …. foarte colorate , zambea si canta. Era asa de fericita…. , mama ei la cativa pasi langa un gard statea si cauta ceva intr-o plasa plina cu … cine stie ce …. Si acum revin la momentul in care am procesat, fara sa judec, am pus frana, m-am intors , am scos portofelul in care aveam … 13 lei. I-am dat pe toti la fetita. Mi-au multumit ambele ,dar pun pariu ca eu eram mai fericit ca ele ! Uneori un gest foarte mic pentru noi, poate insemna enorm pentru alti…..