M-a intrebat aseara o prietena cum am facut de am ajuns la voluntariat si nu am stiut ce sa raspund, am spus ca doar s-a intamplat. Si ziceam noi ca asa e, cand lucrurile trebuie sa se intample, se intampla.

Azi m-am tot gandit la asta, la toate lucrurile pe care cred eu c-ar fi trebuit sa se intample, dar nu s-au intamplat.

Cere si ti se va da! Dar cred ca nu au fost apostolii pe faza, Iisus sigur a spus ca trebuie sa intreprinzi si actiunea corecta pentru asta. Pare logic cumva, drumul tau e unde e, tu trebuie sa faci pasi catre el, nu el catre tine.

Admir foarte mult lucratorii de tineret. Ma gandesc la mine, cea de mai demult. Si la cum parcursul meu ar fi fost diferit, cu putina interventie din afara, la momentul potrivit. Chestia e ca acum sunt si mai multe drumuri laturalnice, iar sa le incerci pe toate, nu e tocmai lozul castigator. Asta e unul din motivele pentru care as face mai mult.

Am inceput sa scriu ca sa ma eliberez, apoi sa fac bine ca sa ma vindec. Ma intreb ce urmeaza dupa asta…

PS: Am facut o pagina pe facebook, BaiaMareAjuta! Inca nu stiu pe cine sau cum sau ce, dar e acolo!