M-am uitat aseara la SpiderMan si ma distram de cat de bleg pare Peter Parker in viata de zi cu zi. Apoi mi-am amintit de Clark Kent care parea la fel. Nu stiu daca cine a creat personajele in acest fel a dorit sa insufle incredere omului obisnuit sau a vrut sa arate ca descoperi minunatii acolo unde nu te-ai uita, daca ai fi superficial. Ca si lada cu comori aleasa de fata mosului.
Apropo, de ce doar babele sunt rele in povesti?
Am mai observat o chestie. SpiderMan e SpiderMan doar cand isi pune costumul; parca nu imi place insinuarea asta cu haina il face pe om. Si fix acum, imi urasc mintea care imi zice ca poate haina e un simbol, al asumarii. O sedinta de spiritism cu taticul lui Spider mi-ar fi de folos…
Si stiti de ce? Cand cei din jur discutau cu C.S. Lewis despre Alice in Tara Minunilor si incercau sa analizeze simbolurile, el le spunea ca nu e nimic ascuns. E vorba doar de magie…
25/09/2014 at 8:26 am
Cum sa te iei de SpiderMan??? Cum???
25/09/2014 at 9:25 am
Sa inteleg ca acum va trebui sa ma feresc de tine pe strada? 🙂