Daca as fi potrivita ca si speaker la o conferinta, apoi aia ar fi cu siguranta despre cat sunt femeile de ingramadite. Uitandu-ma la mine, as putea enumera o gramada de erori de judecata si singurul lucru bun ar fi faptul ca le-am constientizat.

Se zica ca daca le constientizezi trece, dar nu e adevarat. Trebuie mai mult decat atat, nu mi-am dat seama inca ce, dar trebuie ceva in plus. Sa constientizezi o greseala, nu te opreste in a o repeta. Poate speri ca intelegand cauza, vei inlatura efectul, chiar daca traiesti acelasi lucru. Sau poate speri ca intelegand cauza, ceilalti vor reactiona diferit.

Eu nu ma las ajutata. Caram niste unelte cu ambele maini, le-am pus jos sa deschid o usa si cand cineva a vrut sa ma ajute sa-mi ia din ele, am spus ca pot. Era un barbat! As fi inteles daca era o femeie, dar era un barbat. El putea mai bine decat mine, avea mainile goale. A zis “stiu ca poti” si mi le-a luat! Au trecut doua zile pana sa-mi reamintesc cat de greu vreau sa ma las ajutata.

Asa ca descoperim incet, incet, cate facem gresit. Nici nu mai conteaza de ce facem asa, conteaza doar sa le vedem si sa le indreptam…