Draga Doamne,

Iti multumesc pentru rapiditatea cu care imi raspunzi, mai nou, la rugaciuni. Ma bucur cand vad cata atentie le acorzi, asigurandu-te ca imi raspunzi in tocmai.

Dar, aici avem o mica neintelegere, pentru ca eu, atunci cand cer, undeva in spatele mintii mele e un scenariu. N-as vrea sa spun ca n-ai intuitie, dar imi cam lasi scenariul deoparte, si te iei strict dupa ce zic. Sunt femeie, hello!! Stii doar ca tot timpul e mai mult decat las sa se inteleaga prin vorbe.

Acum, ori ma vrei scriitoare si te joci cu mine ca sa ma exprim eu ‘pe larg’; ori vrei sa ma dezveti de obiceiul de a cere (pe asta o stim amandoi ca n-ai nicio sansa); ori vrei sa ma inveti sa-mi casc gura. Ceea ce e interesant pentru mine. Stii, cand aveam nevoi de bani de tampoane, nu-i ziceam lui tati da-mi bani de tampoane, ii ziceam da-mi bani. Si el imi dadea si stia ce vreau sa fac cu ei. Intre noi doi nu functioneaza lucrurile asa?

Inca ceva, in timp ce ma gandeam la scrisoarea asta, probabil am fost putin mai obraznica si m-am curentat scotand din priza cablul de la laptop. Te rog sa ma ierti si sa o lasi mai moale cu traznitul.

Multumesc!
XoXo,

Alina

PS: Vezi ce combini ca saptamana viitoare e ziua mea 🙂