Arhiepiscopul Iustinian Chira

Un reportaj de-al lui Alex Dima mi-a trezit pofta unei intalniri mai apropiate cu Arhiepiscopul Iustinian Chira. Anul acesta am decis sa merg eu la Mos Nicolae, la una din casele lui, in loc sa stau sa il astept la casa mea. Asa ca joi dupa amiaza am plecat catre Manastirea Rohia.

La Rohia ma duc des, uneori simt ca am eu nevoie, alteori simt ca sunt chemata. Aud tot ce zice lumea despre preoti si ii inteleg de ce vad asta. Aud si comentariile legate de ce se construieste acum in cadrul manastirii. Dar pot sa va spun ca, in momentul in care stai in biserica si ies doi sau trei sau patru preoti din altar si se pun in fata ta si se roaga, totul in jur dispare si apare pacea.

Ieri dimineata, pe cand stateam cu ochii inchisi, meditand si mai cerand una alta pentru ai mei dragi, am simtit un val de energie, o stare de bine care venea din exteriorul meu. Am deschis ochii sa vad de la cine e, in momentul in care un calugar asezase langa mine un scaun. Poate sa para aiurea sau de necrezut, era de la scaun. Si m-am gandit ca o fi un scaun care sta in altar. In scurt timp, preotii au mers in usa bisericii sa-l astepte pe Arhiepiscopul Iustinian. Era scaunul pe care s-a asezat el in timpul slujbei. Si a aparut…

Cand il vezi, pare un bunic bland. Venise sa savarseasca slujba, Ierarhul Nicolae e patronul manastirii. Lumea se aduna in jurul lui, iar eu nu-mi puteam lua ochii de la ei. A cerut doar atat, sa facem bine si sa ne rugam pentru el.

Ce mi s-a parut interesant e felul in care priveste. Se uita in jur dar parca vede altceva. L-am vazut citind, deci nu are probleme cu vederea. Mi-a intins o iconita si cand ni s-au intalnit privirile am simtit ca vede dincolo de a mea. Are trupul slabit si cauta mereu sa isi sprijine mana pe cineva. Dar in ciuda starii fizice firave, buzele lui nu se opresc deloc. Si am citit pe ele ca spun: Doamne binecuvanteaza-i! Iar ale mele ziceau: Doamne primeste-i rugaciunile!

__________________________________________________

Acesta este primul articol din seria despre “Oameni” in care vad eu un exemplu. Nu m-am gandit ca voi incepe asa, dar asta s-a aratat. Urmatoarele vor fi mai “lumesti” :)!