Ma gandeam intr-o zi la mine si la faptul ca nu pot spune ca am bunatate, cat timp nu o manifest catre toata lumea. E ca fericirea, o simti sau nu o simti, nu poti spune ca ai putina pe fundul sacului, ca in bancul cu sida. Daca o pot manifesta catre 99% dintre fiinte, nu e suficient. Acel 1% trebuie vindecat.

Vorbind cu multi oameni care traiesc anumite situatii neplacute, am realizat ca nu le poti spune de fericire cand sufera. Sau nu le poti spune de bunatate, cand ei simt sa loveasca; ori de bucurie, cand ei plang; ori de rugaciune, cand ei se uita la preoti si vad lacomie.

Oameni cu cunoastere, care stiu ca la rau se raspunde cu bine, inca gasesc justificari sa raspunda cu rau. N-ar trebui gasite motive, ar trebui acceptat ca de atata sunt in stare sau asta am in mine; nu ca manifest pentru ca merita celalalt.

Cand esti naspa, e in tine, nu in altii! Si am auzit aseara intr-un film o replica frumoasa ” Walk with love“! Asa sa facem 🙂