Cea mai mare suparare a mea pe univers a fost ca, daca tot m-a creat, de ce nu a gasit el mijloacele ca eu sa fac mereu ce trebuie. De ce nu a facut, cu toata puterea sa, ca ce-mi doresc eu, sa fie ce e bine pentru mine.
Si ca sa-mi arate ca n-am a face reguli, daca n-am creat eu jocul, mi-a dat oameni si situatii. Toate similare cu ce am experimentat eu. Si am vazut si felul in care i-as fi putut ajuta. Si am incercat, dar n-au vrut sa ma auda.
Le-am plans de mila, multora dintre ei. Si-am plans, nestiind ce parte din mine trebuie reparata, sa nu se mai repete aceleasi lucruri. Fiecare trebuie sa decida ca i-a fost deajuns. Pana nu o face, tu n-ai ce-i face; pentru ca, nu poti da nimanui, ceea ce nu e pregatit sau nu vrea sa primeasca!
Leave a Reply