Poate m-ati mai auzit zicand ca nu ii inteleg pe cei care isi doresc sa munceasca din ce in ce mai mult, cand eu nu stiu cum sa fac sa muncesc din ce in ce mai putin si sa-mi las timp liber. Si chiar daca acum, o parte din timpul meu liber il dedic uitatului in gol pe geam, tot nu mi se pare pierdut.

Zicea o baba in Amintiri din copilarie “Sa dea Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si atunci sa fie praznic si nunta”, cand eram mica mi se parea ca asta spune despre poporul roman ca e lenes, azi parca imi suna altfel. Sau poate m-oi fi lenevit eu intre timp.

N-am stiut multa vreme ca orice lucru trebuie savurat. Pe chipul bunicilor mei am vazut impacarea si grija pentru pamant. Pe chipul parintilor mei am vazut toate lucrurile care trebuie facute, pentru ca trebuie. Cred ca McDonalds-ul m-a invatat sa savurez, pornind de la mancare spre totul.

Daca o sa spun ca orice e mai frumos daca iti dai timp sa il “gusti’, o sa se gaseasca careva sa-mi spuna ca uneori, mai repede e mai bine. Dar repede presupune ca vrei sa se termine, sa treci la altceva. Si asta e contrarul savuratului. Cand iti dai timp sa savurezi, o sa iti placa si drumul, nu doar destinatia.