Obisnuiam sa spun ca am lucrat din timpul facultatii pentru ca parintii mei nu si-ar fi permis sa ma tina la scoala. Doi bugetari muncitori, dar nu prea “descurcareti”, ar fi avut probleme mari cu finantele, mai ales ca eram doua. Asa ca, de pe la 19 ani, atat eu, cat si sora mea, ne-am purtat singure de grija.

A fost alegerea noastra, n-au apucat ei sa ne-o ceara. E interesant ca, daca atunci le-a fost mai greu, in timp totul a devenit mai usor. Iar acum, daca cumva am nevoie de bani, merg si le cer lor… ca un imprumut, pe care nu sunt nevoita sa-l returnez.

Cand incepi sa lucrezi pentru ca trebuie sa iti achiti o taxa de scolarizare, primul lucru pe care il inveti este sa economisesti. N-ai incotro. Prima data pui deoparte pentru cheltuieli, iar ce ramane, imparti pentru placeri. Si nevoia asta m-a facut disciplinata. Si nu ma mai scuz ca ai mei nu au putut cat altii, ci ma bucur ca am invatat un obicei bun!

Parinti si copii