Daca vreodata ai norocul sa ajungi intr-o stare de armonie, sa faci un pas in spatele tuturor si doar sa privesti ce se intampla, lucruri surpinzatoare se vor desfasura inaintea ta. Vedeam iar un citat care se repeta “oamenii nu te intreaba sa te asculte, ci te intreaba sa-ti vorbeasca”. Iar vorbitul altora e periculos.
Tot ce spui tu e influentat de ce traiesti, de ce te-au invatat parintii, profesorii, prietenii si lumea. Cel mai mult imi place cand ne bagam si dam sfaturi privind lucruri pe care noi nu le-am rezolvat sau nici macar nu le-am trait. Sau daca am rezolvat o situatie intr-un anumit fel, ne gandim ca felul acela va functiona si pentru ceilalti. Traind in marea asta de energii si ganduri sunt sanse sa crezi ca ale tale sunt ale tale, cand pot fi ale altora. Si duci in spate frici si neincrederi, sabloane despre cum trebuie sa fie lucrurile, fara sa-ti dai seama ca poate le-ai preluat din mers de la altii care nu suporta sa le duca singuri.
Ma intreb si cum ar trebui sa vorbesti cu oamenii ca sa nu ii influentezi. Daca esti mai puternic, daca ei sunt vulnerabili, cum vorbesti cu ei sa ii ajuti sa faca ce au ei de facut, nu ce crezi tu ca ar fi bine? Pentru ca si asta e o arta, sa te poti lasa pe tine de-o parte si sa ii indrumi la ce sa se uite.
Fiecare om e diferit si are propria lui carare. Nu mai trageti oameni pe cararea voastra, doar pentru ca o vedeti voi ca fiind cea mai luminata, mai bine rugati-va sa aiba ingeri puternici sa-i ghideze pe a lor!
Leave a Reply