“Draga Doamne,

Am citit pe undeva ca era un calugar intr-o manastire care plangea de suparare ca ii este bine si ca Dumnezeu l-a parasit pentru ca nu ii mai da nicio incercare. Pornind de la acest rationament am vrut sa-ti spun ca Vai mult ma mai iubesti pe mine! Dar nu mai poti de atata iubire, da pe din-afara! De mine nici nu mai vorbim…

Stii tu cum sunt eu, azi va zic “de dulce” si maine ma calmez. Totusi, fiind in epoca vitezei, n-ai putea cumva sa mai reduci din incercari? Treci prin una si ti se sterg doua, o promotie, ceva?

Ma cam doare pieptul de la atatea flotari, n-ai vrea sa-m dai ceva de sapat?”