In fiecare dimineata, cand ma uit sa vad ce se mai intampla pe facebook, vad poze cu papuci, rochii, locuri de vacanta – denumite de cei care le posteaza “wish list”.

Cand aveam vreo 18 ani, imi placea foarte mult de Adrian Ilie, juca la Valencia atunci. El era pe “wish list-ul” meu, ca sa spum asa. Pana cand am auzit ca era insurat, am fost atat de dezamagita ( cum putea sa aiba nevasta daca-l vream eu?), incat, de atunci, n-am mai putut dori lucruri care-mi pareau imposibile.

Stiu tot bla, bla-ul ala cu ” if you can dream it, you can make it”, dar hai sa fim seriosi, poate procentul celor care reusesc e de 1 la 100, si le trebuie noroc; apoi vorba maestrului meu de qigong, eu nu vreau sa-mi irosesc tot norocul intr-un singur loc.

Am deviat de la subiect, vream sa spun cat mi se par de norocoase cele care isi pun dorinte pe care le pot cumpara cu bani; dorintele mele tin atat de mult de implinirea sufleteasca, ca nu-mi vad capul de cata munca am de depus pentru asta…

PS: Am acasa laptop, tableta, smartphone cu net, dar tot pe foaie si cu pixul imi scriu articolele.. Oi fi oldschool oare?