Mi-am amintit ieri de un pasaj din “Contele de Monte Cristo” in care se spunea ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. El vorbea de rau si razbunare. Eu n-am de gand sa ma refer la asta.
Mintea noastra isi duce uneori sufletul la adapostul cald al altor persoane. Si le transformam intr-un refugiu. Problema cu refugiul e ca te protejeaza doar de ploaie. Si asta nu-si doreste nimeni.
O persoana trebuie dorita pentru ce reprezinta ea, nu pentru ca o vezi tu ca salvarea ta!
05/09/2012 at 9:42 am
Maxim ! De data asta total de acord
05/09/2012 at 12:08 pm
Total de acord cu tine.
05/09/2012 at 3:24 pm
Totusi, sunt momente in care un refugiu este tot ceea ce ai nevoie pentru a-ti trage sufletul. apoi.. din nou piept cu problema.
Interesanta teorie.. oricum
Cristi
05/09/2012 at 8:46 pm
Da Cristi, dar sa stie si celalalt ce cauti tu, sa nu se creada altceva.
05/09/2012 at 9:56 pm
Cred ca singura care trebuie sa stii ce cauti la acel refugiu esti tu. fii egoista, stai de ploaie, apoi fugi, ca viata este scurta, iar locul in care trebuie sa stai este intr-o casa nu sub o streasina oarecare 😉