De-ale mele

De prin carti adunate

“Ei vezi, aici e deosebirea: o fata trebuie s-o faca, un barbat poate s-o faca, daca are chef. Haina ti-e cam ponosita, dar cui ii pasa? Si cu ea vei fi invitat la masa. Sa port eu ceva ponosit, nimeni n-ar vrea sa mai auda de mine – o femeie este invitata pentru ceea ce poarta in aceeasi masura cat pentru ceea ce este. Haina constituie decorul, cadrul, daca vrei – ele nu fac succesul dar sunt parte din el. Cui ii trebuie o femeie soioasa? De la noi se cere sa fim dragute si bine imbracate, iar daca n-o putem face singure, trebuie sa ne insotim cu cineva.”

“Mizeria vietii prezente punea intr-un contrast incantator existenta la care se simtea indreptatita. Pentru o inteligenta mai putin sclipitoare, sfaturile doamnei Bart ar fi putut fi pernicioase, dar Lily intelegea ca frumusetea este doar “materia prima” a luptei, si ca, pentru a o converti in victorie, era nevoie si de alte talente. Stia ca a-ti arata in vreun fel superioritatea era o forma mai subtila a prostiei denuntate de mama ei, si nu-i trebui mult sa invete ca o frumusete are nevoie de mai mult tact decat posesoarea unor trasaturi comune.”

“Succesul? Ce-i succesul?… Sa obtii de la viata atat cat poti, cred. Este ceva relativ, la urma-urmelor. Nu crezi la fel?
Nu, Doamne fereste!… Ideea mea de succes este libertatea individuala.”

(Casa veseliei, Edith Wharton)

To be continued…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.