Inainte sa plec ma intrebam ce voi face atatea zile. Sunt atat de obisnuita cu munca, incat faptul de a sta, mi se parea suspect. Am facut un pact cu mine: sa nu vorbesc in primele zile, iar dupa aceea sa vorbesc cat mai putin. Cafeaua de dimineata am baut-o pe malul marii, asezata la soare si vegheata de Muntele Olimp (azi merg la biblioteca dupa Legendele Olimpului si Zorba Grecul, mi s-a facut pofta de ele).

Oriunde te uitai, gaseai un leandru cu flori roz sau albe care iti zambea. Mi-a placut copacelul asta, de cand l-am vazut la cineva acasa in urma cu cativa ani si nici nu stiam de unde vine. Am ras mult si am lasat in apa sarata a marii, toate dulcegariile care nu isi mai aveau rostul.

Imi plac oamenii aia, imi place ca sunt relaxati. Imi place ca se bucura si ca sunt prezenti in orice moment. Personajul care a inspirat Zorba Grecul spunea ca, atunci cand tii o femeie pe genunchi, sa simti ca asta faci. Cati dintre noi simtim tot ce facem in orice moment? Si da, I have met my Adonis (eu cand zic, zic)! 😉