*Sa vedeti acum ce va dau pe spate!
Totul, dar absolut totul este legat in lumea asta… Trebuie doar sa gasesti firul cel bun! Ati vazut “Pacificatorul” cu George Clooney? In el a mai jucat si Nicole Kidman, care a fost sotia lui Tom Cruise (dar pe care nu il punem in titlu, ca nu se ridica la valoarea lui George, pupe-l mama de frumos). Care a fost romanul care s-a plimbat si a filmat cu ei?? Marcel Iures! Pe cine am vazut eu aseara la teatru in piesa “Absolut”?? (bataie de tobe) Pe Marcel Iures!!!!!!! Deci, el aproape de ei, eu aproape de el, rezulta eu aproape de ei! Totul e matematica!
Asta e un draft scris ieri inainte sa merg la teatru. Azi, am simtit ca trebuie scris altfel. L-am lasat sa vedeti cum poate sa te transforme un singur om.
Vazandu-l pe Marcel Iures la finalul piesei ca se inclina in fata noastra, m-am intrebat de ce fac actorii asta? Mie imi vine tot timpul sa ma inclin eu in fata lor. Iar in fata lui, as fi facut matanii. Piesa “Absolut” a fost o adaptare dupa “Ivan Turbinca” a lui Creanga, care aseara zambea din cer de bucurie si aplauda cu noi.
A fost el singur pe scena, dar a reusit sa ii aduca pe Ivan, pe Dumnezeu, pe Sfantul Petru, pe Diavol si pe Moarte acolo. Vad dialogul lui Dumnezeu cu Sfantul Petru, a lui Petru cu Ivan la poarta raiului, a lui Ivan cu dracii, si-l vad cum a prostit Moartea sa nu il ia, iar la final a sunat-o sa o cheme la o vodca si sa-i cumpere niste tigari cand vine.
Stau de o ora sa scriu randurile astea, pentru ca nu-mi gasesc cuvintele. Pot doar sa spun ca, daca George are nevasta, si-l vede pe Marcel Iures in piesa asta la televizor, ea trebuie sa scrie un articol cu titlul “Cum am ajuns eu aproape de Marcel Iures!”. O fi George frumos, dar Marcel al nostru, e exceptional.
07/06/2012 at 10:04 am
Apropo de cine se inclina in fata cui, la un moment data dat, dupa un spectacol, m-am nimerit la acceasi masa cu Gyury Pascu, iar discutia deviase usor catre calitatea spectatorilor. Eu, cu gandirea mea mai mercantila si mai “orgolioasa”, il intrebasem de ce ar accepta sa joace pentru un public nerecunoscator. Iar Gyury Pascu a spus o chestie importanta, si anume ca un artist nu are voie sa isi aleaaga auditoriul. Datoria lui este sa joace, si daca jocul lui il inalta spiritual sau intelectual pe individul din sala, atunci artistul si-a atins scopul.
07/06/2012 at 10:47 am
Pai da, pentru ca, chiar si un public necunoscator poate aprecia si receptiona starea pe care o transmite un artist. Nu trebuie sa intelegi, trebuie sa simti… Ei trebuie sa ne bucure si cand ne apropiem de ei, o fac!