Am observat ca daca eu nu am nimic de spus celorlalti, nici ei nu au nimic sa-mi spuna. Daca simt ca nu prea am chef sa vorbesc, nu mi se vorbeste. Daca nu am chef sa lucrez, nici nu apare nimic de facut. Daca nu am chef sa fac curatenie, casa e curata. Daca nu vreau sa cheltui, nu am bani :).

Cand mi-e pofta de lucruri frumoase, ele apar. Cand am nevoie sa aud o vorba buna, o aud. Cand spun ca nu mai am incredere, primesc o certitudine. Cand simt ca nu mai am rabdare, mi se da un motiv de incurajare. Cand o bucurie mi se pare departe, departe, gasesc o alta langa mine.

Daca eu le pot face pe toate, de ce simt ca trebuie sa astept dupa altii cateodata?