Uneori sunt precum Toma. Cer semne ca sa stiu. Nu le cer ca sa cred. Cred deja! Doar ca sa stiu. Stanga sau dreapta? Sus sau jos?

Le-am primit si mai demult. E normal sa le astept si acum. Nu alerg dupa cai verzi pe pereti. Le-am vazut, stiu ca exista.

Azi nu le vad. Azi nu sunt semne! Dar oare, lipsa lor nu e un semn in sine?