Dupa un pahar de rose, un shot de Jager si o apa am inceput sa ma gandesc la transformare si la momentul in care nu mai iubesti pe cineva ca si pe un iubit, ci ca pe un prieten.
Cand il iubesti ca pe un iubit, il vezi ca o parte din tine. Il vindeci si faci lucrurile pentru el ca si cum le-ai face pentru tine. Ceri universului sa il invete cu blandete. Pentru ca durerea lui o simti si tu. Dar lucrurile se schimba. Si intr-o zi iti dai seama ca nu ii mai resimti incercarile si ca accepti sa isi primeasca lectiile oricum. Atunci a devenit doar un prieten, o umbra a ceva ce ti-a fost mai drag decat tine candva.
Exista o liniste in eliberare si am invatat ca daca nu iti asculti sufletul, razbunarea lui e nemiloasa.
Leave a Reply