Este o scena care apare foarte des in anumite filme, aceea in care eroul se plimba prin padure, cu un prieten sau doi, isi da seama ca e prea liniste si stie ca asta inseamna pericol. Oare in viata reala e la fel? Sa fie linistea sunetul pericolului?

Si m-am gandit la sunete…

Munca mea are sunetul pixului pe foaie, a tastelor calculatorului, a ventilatorului care il raceste si care face ca si vantul, pentru ca nu a mai fost aspirat demult :). Relaxarea are sunetul rasfoitului cartilor, zgomotul din strada, uneori si sunetul apei. Dorul are sunetul bratelor care se ating si a pupatului pe frunte. Iubirea are sunetul inimii care bate langa tine si a respiratiei sacadate.

Acum se aud picuri de ploaie si un scartait, asemanator cu cel al rotilor de car. Asta e sunetul asteptarii…Scartaie pentru ca vine de departe si ii e greu sa ajunga… iar mie imi e greu sa astept!

La voi ce se mai aude?